♥ Nu stiu daca ati observat dar azi,acum, afara e luna plina.Nu puteam trece cu vederea acest lucru intrucat straluceste prea tare pe cerul negru,instelat…..De fiecare data cand e luna plina ma gandesc daca intradevar are vreun efect asupra noastra,daca ne influenteaza cumva comportamentul, starea de spirit sau orice altceva acest fenomen cosmic. Daca stai si privesti pentru cateva clipe cerul negru si luna perfect rotunda stralucind in intunericul de afara, parca un sentiment de teama, de frica, sau un fior rece parca te cuprinde.Cred ca de fapt este vorba de teama de necunoscut, o teama pe care o simtim adesea atunci cand ne aflam in intuneric, cand nu gasim o raza de lumina.Aceasta raza de lumina poate fi luna in imensitatea intunericului de afara, dar totusi….parca pare destul de infricosatore, pare a fi inselatoare, pare misterioasa. Nu sti daca prezenta ei te protejeaza sau te tradeaza……

♥ Lasand la o parte acesta interpretare mai poetica a noptii si a lunii, cred ca intradevar luna plina are o anumita influenta asupra noastra.Aici este un studiu despre ce cred psihologii despre luna plina.http://psychologytoday.com/articles/pto-20050217-000001.html

♥Am gasit o poezie draguta despre noapte si regina noptii,luna, si sper sa va placa si voua:D:)

Luna şi noaptea
de Alexandru Vlahuţă

◊Luna◊

Noapte, tu eşti sclava neagră a veciei, iară eu
Sunt regină. De pe tronul întunericului tău,
Revărs valuri de lumină; ş-un popor întreg de stele
Furnică-n razele mele.

Fără mine, neştiută, vecinic ai fi pribegit,
Ca un ghem de întuneric dat de-a dura-n nesfârşit.
Umilită, pleacă-ţi fruntea şi-naintea mea te-nchină.
Noapte, sunt a ta regină.

◊Noaptea◊

Lună, tu eşti sclava albă, fulg ursit în veci să meargă.
Eu, mai veche decât vremea, şi decât lumea mai largă,
Neclintită-s, şi nici cuget că-n cuprinsul ţării mele
Furnică popor de stele.

Şi de n-aş fi eu să-mbrobod faţa ta-n ştergar cernit,
Dacă n-aş fi-ntunecoasă, tu în veci n-ai fi lucit.
În genunchi dar, a mea poală pleacă-te a-mi săruta,
Lună, sunt regina ta!