Noaptea….

Noaptea, noaptea si iar noaptea……noaptea este asa de misterioasa, asa de fascinanta asa de inselatoare…..imi place asa de mult noaptea, dar uneori ma si ingrozeste , mi-e frica de intunericul de afara si de singuratatea care parca pluteste in aer…..adica nu stiu dar de multe ori mi s-a intamplat sa stau pe treptele casei si sa privesc cerul noaptea si atunci parca un fior de frica, de teama ma cuprindea…….aproape ca ma simteam singura in intregul univers……adica atunci cand priveam stelele parca ma pierdeam in multimea lor, si uitam de tot…….

Imi aduc aminte de multe nopti cand afara era luna plina, iar lumina lunii era singura lumina care intra pe fereastra camerei mele, si atunci nu-mi puteam dezlipi ochii de la ea, parca ma hipnotiza……..ma nelinistea, nu ma lasa sa dorm, simteam ca nu mai pot sa stau in pat, simteam ca trebuie sa fac ceva……nu stiu, dar atat de ciudata e luna……

Noaptea…..noaptea ne ofera vise sau cosmaruri……sincer iubesc noaptea pentru linistea ei…… atunci cand sunt suparata, trista sau nervoasa, parca linistea noptii ma mai calmeaza, ma linisteste…….

In fine, despre noapte cred ca as putea scrie si pagini intregi dar cum ma apucase melancolia, si cum ma gandeam la diferite momente fericite si frumoase din viata mea petrecute in prezenta noptii,m-am limitat la doar cateva randuri

Deci ceea ce am scris mai sus sunt pur si simplu niste ganduri si sentimente, care daca ma gandesc mai bine, nici nu stiu de ce le-am mai scris pe blog, dar ma rog, atunci cand scriu pe blog o fac pentru mine, pentru ca in felul asta ma descarc……….

Luna plina….noaptea…intunericul…=mister…

♥ Nu stiu daca ati observat dar azi,acum, afara e luna plina.Nu puteam trece cu vederea acest lucru intrucat straluceste prea tare pe cerul negru,instelat…..De fiecare data cand e luna plina ma gandesc daca intradevar are vreun efect asupra noastra,daca ne influenteaza cumva comportamentul, starea de spirit sau orice altceva acest fenomen cosmic. Daca stai si privesti pentru cateva clipe cerul negru si luna perfect rotunda stralucind in intunericul de afara, parca un sentiment de teama, de frica, sau un fior rece parca te cuprinde.Cred ca de fapt este vorba de teama de necunoscut, o teama pe care o simtim adesea atunci cand ne aflam in intuneric, cand nu gasim o raza de lumina.Aceasta raza de lumina poate fi luna in imensitatea intunericului de afara, dar totusi….parca pare destul de infricosatore, pare a fi inselatoare, pare misterioasa. Nu sti daca prezenta ei te protejeaza sau te tradeaza……

♥ Lasand la o parte acesta interpretare mai poetica a noptii si a lunii, cred ca intradevar luna plina are o anumita influenta asupra noastra.Aici este un studiu despre ce cred psihologii despre luna plina.http://psychologytoday.com/articles/pto-20050217-000001.html

♥Am gasit o poezie draguta despre noapte si regina noptii,luna, si sper sa va placa si voua

Luna şi noaptea
de Alexandru Vlahuţă

◊Luna◊

Noapte, tu eşti sclava neagră a veciei, iară eu
Sunt regină. De pe tronul întunericului tău,
Revărs valuri de lumină; ş-un popor întreg de stele
Furnică-n razele mele.

Fără mine, neştiută, vecinic ai fi pribegit,
Ca un ghem de întuneric dat de-a dura-n nesfârşit.
Umilită, pleacă-ţi fruntea şi-naintea mea te-nchină.
Noapte, sunt a ta regină.

◊Noaptea◊

Lună, tu eşti sclava albă, fulg ursit în veci să meargă.
Eu, mai veche decât vremea, şi decât lumea mai largă,
Neclintită-s, şi nici cuget că-n cuprinsul ţării mele
Furnică popor de stele.

Şi de n-aş fi eu să-mbrobod faţa ta-n ştergar cernit,
Dacă n-aş fi-ntunecoasă, tu în veci n-ai fi lucit.
În genunchi dar, a mea poală pleacă-te a-mi săruta,
Lună, sunt regina ta!